Lasa-ti inima sa vorbeasca mintii tale

Hipnoanaliza tranzactionala

Sa ne descurcam cu radacinile, in loc sa taiem buruienile
O noua si interesanta abordare in hipnoanaliza 

Jure Biechonski
Essex, United Kingdom 
- partea I-

Ce este Hipnoanaliza trazactionala (HAT)
HAT este o parte a psihologiei tranzactionale si foloseste teoria conform careia personalitatea noastra este compusa din parti diferite. Scopul HAT este de a integra ego-ul constient al personalitatii prin folosirea hipnozei pentru a accesa diferite parti ale personalitatii. In timpul hipnoanalizei, putem invata cum sa hranim acele parti ale personalitatii noastre care au fost reprimate si cum sa le micsoram pe cele supradimensionate.
Invatand sa accesam diferitele parti ale personalitatii noastre castigam un control mai mare asupra noastra, fapt care va afecta relatiile noastre, abilitatea de a ne exprima exprima experientele spirituale si pe noi insine. Scopul general al integrarii ego-ului in HAT este managementul psihologic sanatos al personalitatii ca intreg.
De cand Rene Descartes a despartit omul in doua entitati separate dar interactive, corp si minte, filosofii, psihologii, fizicienii au incercat sa puna la loc organismul, sa-l trateze ca pe un intreg. Perspectiva holista, asa cum e ea exprimata in campul medicinei, sustine ca in orice boala, fizica sau psihica, atat mintea cat si corpul trebuie tratate. Teoria holista a personalitatii se centreaza asupra organismului ca sistem unificat, mai degraba decat asupra trasaturilor sau obiceiurilor.

Pe masura ce traim tensiunile si constrangerile vieti, pastram in corpul nostru diferite sentimente si emotii protejate de mecanismele de aparare ale mintii si corpului nostru.

Carl Gustav Jung- 1875-1961

Jung este in dezacord cu viziunea mecanica asupra lumii a lui Freud; pentru Jung, comportamentul uman este conditionat nu doar de ceea ce s-a intamplat in trecut ci si de ceea ce se va intampla in viitor- scopurile lor si aspiratiile.
Pentru Jung personalitatea, sau psihicul cuprinde gandurile, sentimentele, comportamentul nostru, constient si inconstient. Psihicul ne ghideaza adaptarea in mediul social si fizic.
Psihicul este unitar de la inceput. Potrivit lui Jung, ne nastem intregi, sau cu potentialul spre intregire, si ceea ce traim si invatam ne serveste implinirii acestui potential.
In societatea vestica de-a lungul istoriei crestine, a existat convingerea ca fiecare persoana are un suflet. Si cum sufletul provenea de la Dumnezeu, acesta era ca si Dumnezeu, creat dupa imaginea Sa, si cum este doar un Dumnezeu in societatea monoteista, de aceea exista doar un suflet identic.

Pe masura ce lumea vestului a devenit mai atee, gandirea a devenit tot mai bazata pe logica si stiinta, iar idea de “minte” a inlocuit conceptul de “suflet”. Si pe masura ce conceptul de “minte” devine tot mai respectat si acceptat din punct de vedere stiintific, mare parte din idea de “suflet” a fost transferata “mintii” care, din nou, a fost presupusa ca fiind unica si intreaga (John Rowan, 1990)

Contiinta
Constiinta apare devreme in viata, poate chiar inainte de nastere. Treptat, constiinta se diferentiaza constiinta generala a stimulilor.

Copilul invata sa distinga intre membrii familiei sale si sa diferentieze figurile straine de cele familiare. Dupa Jung, unul din primele produse ale acestui proces este diferentierea sinelui.
Ca si organizator al mintii constiente, ego-ul joaca rolul important al gardianului si determina ce perceptii, ganduri, sentimente si amintiri vor intra in constiinta. Daca ego-ul nu ar fi atat de selectiv, am fi coplesiti de experientele care s-ar inghesui in mintea noastra. Prin screening-ul experientelor, ego-ul incearca sa mentina coerenta in interiorul personalitatii si sa ofere persoanei sentimentul continuitatii si identitatii.


Constiinta are patru functii psihologice: senzitivitatea, gandirea, intuitia si emotivitatea.

Senzitivitatea se refera la factorii externi si tinde sa fie irationala(corpul).
Gandirea pune principiile la baza vietii. Formula sa a adevarului absolut (rational sau logic) poate reprima toate emotiile si tinde sa fie rece in relatii(mintea).
Intuitia - toate lucrurile sunt posibile, poate parea un aventurier(sufletul).
Emotivitatea- ia totul asa cum vine si doreste sa ajute, recunoaste repede nedreptatea, poate ajunge crucificat in procesul vietii( inima)
Toate cele patru functii ar trebui sa interactioneze; si devine o problema functionarea in exces a uneia. 

Dar am reusit sa despartim mintea de corpul nostru, rationalizandu-ne sentimentele si punandu-le etichete evitam trairea reala a sentimentelor si senzatiilor.
Chiar si stiinta s-a despartit in stiinta corpului- medicina, si stiinta mintii- psihologia. 

Caracterul este forma individuala fixa a fiintei umane. Pentru ca exista o forma a corpului, asa cum exista un comportament, sau mintea, o caracterizare generala trebuie sa explice importanta atat a trasaturilor fizice cat si a celor psihice. Unicitatea enigmatica a fiintei umane are ca si corolar necesar faptul ca trasaturile fizice nu sunt doar fizice iar trasaturile psihice nu sunt doar psihice. (Jung, 1933)
In ciuda a cata psihologie credem ca stim astazi, psihicul ne este infinit mai necunoscut decat suprafata vizibila a corpului. Psihicul este inca strain, o tara aproape neexplorata despre care avem cunostinte indirecte; este mediata de functii constiente care pot fi subiectul a nenumarate deformari(Jung, 1933).
Asadar, ne va fi mult mai usor sa parcurgem drumul dinspre exterior spre interior, de la cunoscut spre necunoscut, de la corp catre minte. Toate stiintele au pornit de la lumea exterioara, astrologia, frenologia, toate au incercat sa foloseasca informatile exterioare vizibile pentru a explica fenomenele psihice interioare. Dar cum psihologia este cea mai recenta stiinta, sufera de consecinta ideilor preconcepute
Daca ne bazam prea mult pe una din cele patru functii vom fi respinsi de societate si apoi vom intra intr-un cerc vicios al cresterii intruziunii umbrei in ego.
Dupa Jung, constiinta este singura parte a mintii care ne este cunoscuta, probabil apare inainte de nastere si se dezvolta in fiecare zi prin INDIVIDULALIZARE folosind cele patru functii. Pe masura ce copilul creste- si in acelasi timp si contienta si constiinta ego-ului- de obicei pe la 8-9 ani, copilul realizeaza “eu sunt”. Ego-ul este compus din perceptii constiente, amintiri, ganduri si sentimente. Daca ego-ul nu recunoaste prezenta acestora, ele nu pot fi aduse in constienta. Jung a precizat ca ceea ce nu este prezent in constient, se va gasi in inconstient.

Inconstientul are doua parti: inconstientul personal si inconstientul colectiv

Inconstientul personal: experientele care nu sunt cuprinse in constient- care sunt prea slabe pentru a ramane in constient dar nu sunt pierdute. Ele intra in inconstientul personal si sunt disponibile la nevoie. Inconstientul colectiv s-a dezvoltat sub influenta societatii in care traim in trei modalitati: influenta familiei, influenta grupului si societatea la modul general. Incercam sa dezvoltam partile noatre bune si sa le inhibam pe cele mai putin bune- si facem acest lucru asumnadu-ne diferite “Persona”.
Persona este masca, fata noastra pe care o vede lumea. Ne ajuta sa jucam un rol care nu este neaparat al nostru. Aceste roluri ne ajuta sa functionam, dar daca rolul preia conducerea, atunci se nasc probleme. Daca persona preia conducerea sau se identifica cu ego-ul atunci pare problema inflatiei.

Mai exita un aspect al naturii noastre, pe care Jung il numeste “Umbra”- acea parte pe care dorim sa o ascundem si care contine tot ceea ce nu suntem. O analogie ar fi aceea a doctorului Jekyll si Hyde- Jekyll este persona, iar Hyde este umbra. Umbra iese mereu la suprafata si apare in vorbire cu expresii precum “Nu sunt eu insumi”, “Nu stiu ce mi-a venit”, “asta e partea cea mai rea din mine”; umbra este cea care provoaca ego-ul. Jung descrie ca, cu cat este mai ingusta propria imagine, cu atat mai mult sunt acele lucruri de ascuns si deci mai mare posibilitatea de conflict intre ego si umbra.

Inconstientul colectiv: una dintre cele mai controversate parti ale teoriei lui Jung. Aceasta teorie a adus numele lui Jung in atentia lumii stiintifice- descriindu-l ca pe un suport al cunoasterii universale.

Jung afirma ca evolutia/ ereditatea joaca un rol in dezvoltarea Psihicului ca si un rol in corp. Potrivit lui Jung, mintea este precablata de evolutie- si avem exemple a acestui fapt: de ce avem anumite frici fara o cauza justificata? De ce copiilor le este frica de intuneric, desi nu au avut nici un eveniment traumatizant in intuneric? Aceastea sunt indicii ale unui inconstient colectiv(cunostinte universale, un deposit de informatie, mostenit din generatie in generatie)- un semn ca dedesubtul umbrei se gasesc urme ale unui trecut indepartat. Aceste urme sunt tendinte arhetipale si sunt forme innascute ale intuitiei din inconstientul colectiv.

Inconstientul colectiv contine un numar aproapte nelimitat de imagini, sau forme de ganduri, dar Jung s-a concentrat asupra unora dintre ele care contin o cantitate mare de emotii.
Acestea sunt arhetipuri care, ca si toate imaginile primordiale, sunt “forme fara continut, reprezentand doar posibilitatea unui anumit tip de perceptie si actiune” Jung, 1936, p.48
Cu toate acestea, au o putere foarte mare sustinand greutatea a mii de ani de experienta umana.
Un arhetip este ca un lift intr-un magazin. Acelasi lift te poate lasa la primul etaj, la magazinul de pantofi, la etajul doi, la magazinul de haine barbatesti, sau te poate duce direct la restaurantul de la ultimul etaj. In acelasi fel, un arhetip poate se poate exprima la nivele diferite. (Sasportas, 1987)

Exista un numar nelimitat de arhetipuri. Primul a fost arhetipul Dumnezeu. Experientele relevante pentru arhetipul Dumnezeu sunt atrase de acesta si formeaza un complex. Jung postuleaza ca in interiorul nostru exista potentialul unui arhetip Dumnezeu. Daca complexul isi forteaza drumul catre constiinta, atunci aceasta poate face persoana sa se poarte ca un dumnezeu- de exemplu, ”eu nu gresesc , toti ceilalti gresesc”.

Persona este necesara pentru supravietuire deoarece ne ajuta sa ne controlam sentimentele, gandurile si comportamentul. Daca oamenii se identifica complet cu persona lor, aceasta poate duce la alienarea oamenilor de ei insisi si de sentimentele lor adevarate.
Persona poate masca un alt arhetip important: anima(la barbati) si animus(la femei). Toti oamenii au calitati ale ambelor sexe, , nu doar caracteristici fiziologice, cum sunt hormonii sexuali, dar si sentimentele, atitudinile si valorile. Anima reflecta partea “feminina” a psihicului masculin- sentimente si emotii; animus reflecta partea “masculina” a psihicului feminin - logica si rationament.
Anima si animus ii pot ajuta pe barbati si pe femei sa se inteleaga reciproc, dar pot cauza si neintelegeri, daca oamenii se proiecteaza pe sine, fara a tine cont de calitatile reale ale celuilalt. Jung considera cu fermitate ca barbatii trebuie sa-si exprime aspectele feminine ale personalitatii lor. Daca nu fac acest lucru, a afirmat el, aceste trasaturi raman neconstientizate si subdezvoltate si ca rezultat inconstientul in sine va fi slab si imatur.
Arhetipul Umbra reflecta instinctual animal pe care oamenii le-au mostenit in evolutia lor de la formele inferioare de viata. Umbra este probabil cel mai periculos arhetip. Cu toate acestea, pentru ca reprezinta emotii puternice, spontaneitate si porniri creatoare, este in acelasi timp sursa a tot ce este mai bun in om.
Atunci cand ego-ul si umbra lucreaza impreuna, fortele umbrei sunt canalizate catre un comportament util, iar persoana se simte plina de viata si vigoare. Dar daca sunt oferite umbrei cai de exprimare neingradita, individual poate deveni auto-distructiv sau distructiv cu ceilalti.
Self-ul motiveaza persoana spre intregire. Arhetipul self-ului devine centrul personalitatii, in jurul caruia se grupeaza intreg sistemul. El conduce procesul de individuatie, prin care aspectele utile si creative ale inconstietul devin constiente si canalizate spre activitati productive.

Sistemele de aparare minte-corp

Pe parcursul vietii o persoana va dezvolta mai multe sisteme de aparare pentrtu a se proteja impotriva unei amenintari realiste sau imaginare. Daca inima se opreste sa bata sau accelereaza bataile, aceasta se intampla pentru ca traim o stare de anxietate in centrul fiintei noastre. Cand o persoana a construit mecanisme de aparare solide(care curand devin pattern-uri de raspunsuri inconstiente sau comportament automat) aceasta nu va permite cu usurinta sa-i fie atinsa inima si nu va raspunde lumii cu inima. Sistemele de aparare functineaza in patru nivele, de la cunoscut la necunoscut, de la organul biologic, la ideea vaga de ego. 

Mecanismele de aparare centrale- sau inima, din care izvorasc sentimentele de a iubi si a fi iubit, in centrul caruia este sufletul sau identitatea spirituala. Acestea sunt mereu prezente, chiar daca sistemele de aparare de la alte nivele le fac inconstiente
Mecanismele de aparare de la nivel emotional includ sentimentele de furie, anxietate, panica sau teroare, disperare, tristete sau durere.

Mecanismele de aparare la nivel muscular, unde se gasesc tensiunile musculare cronice, ofera suport si justifica mecanismele de aparare ale ego-ului si in acelasi timp protejeaza persoana impotriva exprimarii sentimentelor suprimate din nivelul anterior, pe care nu indrazneste sa le exprime.

Mecanismele de aparare ale ego-ului sunt la cele mai indepartate nivele de la sentimental de sine de baza, sau identitate, si  contin mecanismele de aparare tipice precum negarea, neincrederea, invinuirea, acuzarea, proiectiile, rationalizarile( scuzele) si intelectualizarile. 

Demontarea mecanismelor de aparare trebuie sa ia in considerare toate aceste nivele. In timp ce putem face constienta o persoana de tendintele sale de a nega, acuza, proiecta sau rationaliza, aceasta constienta rar afecteaza si tensiunile musculare sau elibereaza sentimentele reprimate. Daca aceste nivele nu sunt clare, constienta poate degenera cu usurinta intr-un alt fel de rationalizare concomitent cu alta forma de negare si proiectie. 

Considerand ca este posibila eliminarea tuturor pozitiilor defensive in cadrul personalitatii, cum ar functiona aceasta persoana “deschisa”?
Cele patru nivele exista inca, dar sunt mai mult nivele expresive, decat defensive. Impulsurile centrale ajung in lumea reala. Persoana pune suflet in tot ceea ce face; ii place sa faca orice alege sa faca,sa munceasca, sa se joace sau sa faca sex. Poate fi furioasa, trista, bucuroasa sau speriata, in functie de situatie. Acestea sunt raspunsuri autentice pentru ca sunt libere de contaminarea cu emotii reprimate din experientele copilariei. Si cum nivelul muscular este liber de tensiuni cronice, miscarile sale reflecta sentimentele sale si sunt sub controlul ego-ului, sunt adecvate, pline de sens si coordonate.

traducere: psih. Ana-Maria Lipovan