Ce functioneaza pentru copii si adolescenti?

 

 

 "Ce functioneaza pentru copii si adolescenti?"

traducere realizata de psiholog Catalin Lulea dupa un fragment din cartea "Ce functioneaza pentru copii si adolescenti" de Alan Carr

 

O trecere in revista obiectiva  a interventiilor psihologice cu copii, adolescenti si familiile lor

Autor: Alan Carr, publicata in anul 2000 la editura Routledge Press, republicata in  2001, 2002 and 2006

 

In cartea sa, Alan Carr face o trecere in revista a tratamentelor validate stiintific pentru diverse tulburari ale copilariei si adolescentei, fiecare capitol identificand tratamente sustinute stiintific, care s-au dovedit eficiente in tratamentul tulburarii respective.

 

 Problemele de conduita ale adolescentului

 

Problemele de conduita ale copilului si adolescentului reprezinta unul din cele mai frecvente motive pentru care acestia ajung in contact cu profesionistii din serviciile de sanatate mintala si reprezinta cea mai costisitoare tulburare a adolescentei, din 3 motive.

In primul rand, tulburarile de conduita sunt notorii pentru neresponsivitatea la tratament, cu efecte pozitive adesea sub 40 la suta.

 

In al doilea rand, adolescentii cu o tulburare de conduita cronica devin adulti implicati in criminalitate, dezvolta tulburarea de personalitate de tip antisocial sau borderline, au probleme cu consumul de substanta si alte probleme psihologice. De asemenea au probleme de sanatate, educationale si ocupationale si probleme sociale.

 

 Al treilea motiv pentru care tulburarea de conduita este foarte costisitoare este faptul ca este intergenerational transmisa. Adultii cu o istorie de probleme de conduita cresc copii cu o prevalenta ridicata pentru tulburari de conduita.

 

Caracteristica principala mentionata in DSM si ICD pentru tulburarea de conduita o reprezinta un pattern pervasiv si persistent de comportament antisocial, care se extinde in domeniul familial, scolar si comunitar. Acest pattern include violari seriose ale regulilor si normelor sociale, si este caracterizat de refuzul de a se supune autoritatii (parentale, scolare, legale) agresivitate, cruzime, furt si inselare.

 

Adesea adolescentii cu tulburare de conduita au internalizat normele si regulile sociale intr-o masura mai mica decat alti adolescenti. Furia si iritabilitatea sunt starile emotive predominante.

Relatii negative si problematice cu membrii importanti ai ecologiei lor (parinti, profesori, prieteni, rude) sunt tipice pentru acesti adolescenti. De asemenea relatii problematice cu alti membrii ai comunitatii (vecini, vanzatori) au aparut si adesea sunt implicati profesionisti, incarcand sa diminueze comportamentul problematic (politie, serviciile sociale sau de sanatate mintala).

 

Tulburarea de conduita la copii si adolescenti este unul dintre cele mai larg studiate domenii ale tulburarilor la copii si adolescenti, ca urmare teoriile care incearca sa faca lumina in aceasta tulburare complexa sunt numeroase, insa abordarile care au primit un suport empiric si stiintific puternic sunt teoriile care fac apel la contextul in care adolescentul traieste, la ecologia si sistemele in care acesta este prins, precum teoriile invatarii sociale si teoriile sistemice, teorii care pun un accent puternic pe relatiile dintre adolescent si familie, scoala, grup de prieteni si comunitatea in care traieste.

 

Teoriile invatarii sociale, care constituie punctul de plecare pentru trainigul comportamental al parintilor (behavioural parent training) si al terapiilor comportamentale, sustin ca daca parintii reusesc sa schimbe practicile care mentin comportamentul problematic al adolescentului, daca parintii isi schimba comportamentul, atunci si comportamentul adolescentului se va schimba.

 

 Trainingul comportamental incearca sa ajute si sa invete parintii sa observe comportamentul problematic intr-un mod sistematic, sa monitorizeze comportamente specifice pozitive si negative (ale adolescentilor cat si comportamente proprii), sa ignore anumite comportamente negative, care in trecut au fost intarite prin atentia care li s-a dat si de asemenea sa dea atentie unor comportamente pozitive care in trecut au fost ignorate.

 

Un alt element important in terapiile comportamentale este abilitatea parintilor de a  aplica diverse recompense si pedepse, in functie de comportamentul adolescentului, oferind acestuia oportunitatea de a invata prin prisma consecintelor si adesea sunt folosite contractele scrise intre adolescent si parintii.

 

De asemenea, in trainingul comportamental al parintilor, acestia sunt instruiti cum sa comunice eficient cu copiii lor, cum sa vorbeasca si cum sa asculte, pentru a satisface nevoile adolescentului.

Un alt punct important in trainingul comportamental al parintilor este centrarea pe comportamentul scolar, parintii fiind ajutati sa colaboreze strans cu scoala, se pot folosi contracte comportamentale pentru adolescent si un sistem de recompense si pedepse pentru conduita in scoala este folosit de parinti pentru a optimiza performantele academice.

 

In terapia functionala de familie, un accent deosebit se pune pe patternurile problematice de comunicare si pe lipsa de supervizare a adolescentului. Aceasta asumtie este bazata pe ideea ca familiile cu copii delincventi sunt caraterizate de un nivel ridicat de comunicare defensiva si un nivel scazut de comunicare suportiva si pozitiva.

De asemenea, aceste familii au obiceiul de a superviza mai putin timpul liber al adolescentului. Interventiile familiale se centreaza pe identificarea patternurilor de comunicare, a credintelor despre probleme si solutii pe care membrii familiei le au, si a proceselor care intaresc si mentin comportamentul problematic al adolescentului.

 In timpul sedintelor, parintii si adolescentul sunt ajutati sa isi dezvolte abilitatile de comunicare, de rezolvare a problemelor si de negociere.

Se foloseste foarte mult relabellingul si reframingul pentru a reduce negativitatea parintilor (si a adolescentului) si pentru a ajuta parintii sa vada faptele adolescentului ca si mentinute de factori situationali (care prin urmare pot fi schimbati).

 

Teoriile sistemice de familie vad problemele comportamentale ale adolescentului ca si parte a unui pattern mai larg al dezorganizarii familiale, si pun accent pe problemele de ierarhie, roluri si organizare a familiei in care adolescentul traieste. Patternurile de comunicare in familie sunt evaluate, deoarece aceste pattrenuri includ criticism, supra protectie, atentie excesiva sau pur si simplu o negare a altor probleme existente (ca de exemplul problemele de cuplu existente intre parinti).

 Terapiile sistemice de familie incearca sa reduca problemele comportamentale ale adolescentului prin angajarea membrilor familiei in tratament si ajutarea lor in a schimba aceste patternuri ale functionarii familiei, in care tulburarea de conduita este circumscrisa.

Membrii familiei sunt ajutati sa clarifice problemele in comunicare, regulile si rolurile in familie, sa rezolve conflictele adesea negate si sa optimizeze coeziunea emotionala.

 

De asemenea problemele aparute datorita dificultatilor psihologice ale parintilor, conflictele intre parinti sau diversi membrii ai familiei, abilitatile parentale scazute si randamentul scazut in rezolvarea problemelor de familie, acestea toate sunt abordate in cadrul terapiei sistemice de familie, deoarece sunt factori importanti in aparitia si mentinerea tulburarilor de conduita la adolescenti.

 

Terapia multisistemica sustine ca in aparitia problemelor de comportament ale adolescentului, alaturi de probleme familiale si dezorganizare, un rol important il joaca si anumite caracteristic personale ale adolescentului, ca si anumite caracteristici ale contextului social mai larg, probleme aparute in sistemul scoala/adolescent si sistemul prieteni/adolescent.

 In contexul scolar, adolescentul problematic este predispus la un nivel ridicat al esecului scolar si arata mult mai putina motivatie pentru succes academic decat alti adolescenti.

De asemenea, multi adolescenti problematici au experimentat respingere din partea altor copii, cel mai adesea in copilaria mijlocie si s-au indreptat catre grupuri deviante in adolescenta.

 Ca urmare a complexitatii fenomenului antisocial, tratementul multisistemic este individualizat fiecarui caz in parte, centrat in jurul unei interventii de tip terapie de familie si cu interventii specifice care sa adreseze factori individuali ai adolescentului, factori scolari si factori legati de grupul de prieteni.

 Interventiile la nivelul familiei includ training comportamental al parintilor si interventii specifice terapiilor comportamentale si sistemice de familie prezentate mai sus. Interventiile la nivel adolescentului pot cuprinde rezolvarea de probleme sociale si training pe comunicare, managementul furiei si terapie cognitiva pt probleme emotionale si comportamentale.

Interventii la nivelul scolar sustin adolescentul in scoala, monitorizeaza progresul academic, includ consultatii si feedback intre parinti si profesori, ajutand familia sa favorizeze comportamentul prosocial al adolescentului in scoala.

 Interventiile la nivelul grupului de prieteni includ ajutarea familiei in crearea de oportunitati pentru adolescent de a fi implicat in activitati prosociale, cresterea monitorizarii si a supervizarii adolescentului in comunitate si crestarea asertivitatii adolescentului in a spune nu grupului negativ de prieteni.