Anxietatea

Aproximativ 25% din populatie a întrunit, cel putin o data în viata, criteriile pentru una dintre tulburarile anxioase (Tudose, Tudose, Dobranici, 2002).
 
Anxietatea este frecvent întalnita de-a lungul vietii, contribuie la activarea mecanismelor organismului cat si la pregatirea pentru a trece la actiune. Astfel în fata unei situatii nou aparute, anxietatea îl ajuta pe om sa se adapteze mai bine (Tudose, Tudose, Dobranici, 2002). 

Explicatii psihologice ale anxietati: 

Neputinta de a face fata facoriilor stresori interni sau externi din diferite cauze
Explicatii ale diferitelor scoli psihologice:
Adlerian: Idei care interfereaza cu cresterea formate in copilarie, menite sa produca un distress si modalitati de raspuns neadecvate social.
Psihodinamic: Procesele mentale interne, instinctele si impulsurile intra in conflict, cauzand un distress.
Cognitiv-comportamental: Anxietatea este un raspuns invatat neadaptat la niste experiente trecute nespecifice si situatii care devin generalizate in situatii viitoare similare.
Filosofic: Un strigat de ajutor exprimat indirect, atunci cand persoana se simte singura, neinteleasa sau incapabila sa faca fata singura realitatii.

Explicati genetice ale anxietati:
Sustin predispozitia genetica catre aceste tipuri de tulburari.Studi facute pe gemeni monozigoti arata importanta genelor in dezvoltarea unor tulburari de anxietate de-a lungul vieti.

Explicati biologice ale anxietati:
Cercetariile care arata disturbanta unor neurotransmitatori in cazul unor tulburari de anxietate.Sunt implicati neuropinefrina, serotonina si GABA.
Imagistica moderna arata dovezi privind functionarea deficentei in anumite regiuni ale creerului corelata cu tulburari de anxietate.

Cauzele medicale:
Bolile cardiovasculare, de plamani, anumite tumori, tulburari ale sistemului endocrin si tulburarile neurologice pot cauza tulburari de anxietate.
Anxietatea se întâlneste în anumite circumstante psihopatologice:
• în reactii de intensitate nevrotica sau psihotica
• în neurastenii
• în psihoze
• în stari depresive
• în sindromul de abstinenta la toxicomani
• în debutul psihozelor presenile si dementelor (Tudose, Tudose, Dobranici, 2002).
 
Formele anxietati:

Anxietatea nevrotica
Toate starile nevrotice au ca si element comun anxietatea, aceasta intalnindu-se ca si element adesea central în cadrul tabloului simptomatologic ( Tudose, Tudose, Dobranici, 2002).
Anxietatea psihotica
Aceasta se intalneste adesea în stari psihotice acute sau cronice (schizofrenie, tulburari delirante, tulburarea afectiva bipolara, psihoze de natura endogena), fiind uneori independenta de psihoza (Tudose, Tudose, Dobranici, 2002).
Raptusul anxios
Acesta poate sa apara în anumite reactii acute de soc sau anumite psihoze cu o izbucnire impulsiva manifestata printr-o accentuare brusca a anxietatii, bolnavul putand avea idei cu continut suicidar pe care le poate pune în aplicare. În foarte putine cazuri se intalnesc acte heteroagresive. 

Scris de: Razvan Gavrila

Pentru programare la consiliere psihologica si psihoterapie click aici!
Pentru inscriere la cursuri si formari click aici!