Psihodrama in practica
BIBLIOTECA DE PSIHODRAMA
Zseni Annamaria (szerk.):
Megelni-Tuleni. Pszichodrama a gyakorlatban II
A trai experienta – A supravietui. Psihodrama in practica II
Ed. Animula egyesület, Budapest, 1997
Cartea contine sapte studii grupate, in general, in jurul temei pierderii si a posibilitatilor de prelucrare a doliului.
Primul studiu, semnat de Mariann Haasz, abordeaza rolul timpului in psihodrama.
Anxietatea existentiala rezultata din confruntarea omului cu caracterul limitat al existenttei proprii in Universul infinit spatial si temporal este diminuata de „protectia temporala” oferita de anumite activitati sacre periodice. Aceste ritualuri contin ideea de moarte-renastere, ca un ciclu infinit, la care omul participa in mod simbolic.
O astfel de „proiectie temporala” se realizeaza in psihodrama unde, in prezent reactualizam trecutul, si daca dorim, sarim in viitor. Experimentarea sentimentului de libertate prin depasirea limitelor existentiale obisnuite poate fi unul dintre factorii curativi ai psihodramei.
Pierderea unei persoane importante este o situatie gen criza greu de depasit pentru un copil, cu atat mai mult cu cat in asemenea situatii de obicei, chiar si adultul care ar trebui sa-l ocroteasca este afectat si prin urmare isi diminueaza capacitatea de a-i oferi siguranta emotionala necesara. In asemenea situatii, grupul poate functiona ca un obiect intermediar in lipsa mamei.
Dr. Andras Vikar ilustreaza prin exemple, cum intr-un grup format din copii de 6-10 ani, se realizeaza prelucrarea unor pierderi importante, prin metode psihodramatice.
Studiul semnat de Judit B. Kadar este o monografie a adolescentei, urmata de descrierea unui grup de psihodrama. Parintii si grupul au roluri esentiale in viata unui adolescent.
Grupul de psihodrama, intrunind ambele functii, asigura un cadru propice solutionarii problemelor caracteristice pubertatii prin asigurarea posibilitatii de externalizare, corectare si reintegrare a obiectelor interne.
Urmatorul studiu are ca tema prelucrarea pierderii si a doliului prin metode psihodramatice.
Dr. Zsuzsanna Pap foloseste in descrierea procesului de doliu etapele identificate de E. Kübler-Ross si schiteaza prin exemple cateva posibilitati de interventie in fiecare etapa.
Zsuzsa Merei si dr. Andras Vikar arata cum, prin folosirea monodramei cu echipa este posibila prelucrarea unei pierderi din trecut. In cadrul sedintelor de monodrama, integrate in terapia individuala a pacientei, aceasta este ajutata de catre o echipa de psihodramaticieni in punerea in scena a conflictului interior.
Ultimele doua studii prezinta posibilitati de utilizare a psihodramei in cazul unor probleme de natura somatopsihica, respectiv psihosomatica. Katalin Erdei si Sandor Kende impartasesc cu cititorul cateva aspecte specifice ale muncii psihodramatice cu nevazatori.
Erzsebet Martenyi si dr. Sandor Martenyi, dupa prezentarea unor aspecte psihosomatice legate de bolile canceroase, argumenteaza unul dintre concepte printr-un exemplu din practica proprie.
O valoare a acestor studii o constituie orientarea lor practica. Autorii demonstreaza prin exemple multiple ca psihodrama este o metoda prin care este posibila prelucrarea doliului, o experienta inevitabila pentru noi toti.
Traducere Agi David
